Autism

In limba greaca descoperim ca “autos” inseamna “insusi” sau “eul propriu”. E.Bleuler este cel care a creat acest termen si îl defineste ca "detasare de realitate însotita de o predominare a vietii interioare".

Aceasta închidere în sine se poate apropia de introversiunea descrisa de C.G. Jung.
Diagnosticarea unei persoane ca avand autism este insa un lucru foarte dificil de realizat. Incapacitatea de relationare sociala, dificultatile de comunicare, stereotipiile (leganatul inainte si inapoi, repetarea unui anumit sunet), autoagresiunea, atasamentul neobisnuit fata de obiecte, reactia intarziata la auzul numelui, reactiile disproportionate fata de situatiile inconjuratoare, sunt doar cateva elemente care pot conduce la diagnosticul de autism.

In ceea ce priveste cauzele care duc la aparitia autismului, lucrurile se complica si mai mult din cauza faptului ca, pana acum, nu s-a descoperit nici o teorie care sa explice pe deplin aceasta “inchidere in sine”. Astfel avem de-a face cu teorii ce postuleaza ca autismul ar avea drept punct de plecare fie comportamente invatatate, fie dezechilibre organice, fie incapacitatea de adaptare psihologica la un mediu ostil.

De asemenea, unele cazuri de autism au fost asociate cu boli contagioase, cu anomalii ale creierului, cu traumatisme intrauterine sau traumatisme ale nasterii. Si, in sfarsit, in ultimii ani s-a vehiculat ideea potrivit careia autismul este o boala a sistemului imunitar, aceasta deoarece in urma unor cercetari s-a demostrat ca cei mai multi copii cu autism au alergie la lapte si la grau, iar majoritatea parintilor lor au avut sau au probleme legate de imunitate (ex. anumite tipuri de alergii, probleme cu tiroida etc.).

Dupa cum se vede, sunt foarte multe ipoteze dar, din pacate, nu exista un raspuns clar. Din aceasta cauza, prevenirea autismului este cel putin deocamdata, un lucru imposibil.

In ceea ce priveste tratamentul acestei afectiuni, trebuie sa spunem ca se bazeaza indeosebi pe o educatie individualizata, deoarece fiecare persoana are nevoile, dorintele si capacitatile proprii. Un lucru foarte important de care nu trebuie sa uitam este ca tratamentul precoce poate diminua efectele autismului. Astfel cu cat copilul este mai repede diagnosticat si inclus in programe educationale cu atat i se ofera mai multe sanse de a progresa, de a putea trai o viata multumitoare. Dintre tratamentele cele mai cunoscute amintim aici :programul TEACCH (Treatment and Education of Autistic and Communication Handicapped Children), programul ABA (Applied Behavioral Analysis), Sistemul PECS (Picture Exchange Communication). Se mai poate vorbi aici si despre terapia prin muzica si arta, terapia prin dans precum si terapia ocupationala.

Cat despre eventuale tratametele medicamentose, important de retinut este faptul ca nu exista medicamente care sa vindece autismul. Unele dintre medicamente pot fi de ajutor in mentinerea unor stari non-agresive, precum si in controlarea stereotipiilor, anxietatii etc, insa majoritatea medicamentelor de acest gen au efecte secundare.
In colncluzie, repetam faptul ca diagnosticarea si interventia din timp, precum si aplicarea unui tratament individualizat, pot face ca persoanele afectate de autism sa aiba foarte multe sanse de recuperare.

Autistul se închide în angoasele si imaginatia sa ceea ce determina atitudini neîntelese. Autismul se observa în schizofrenie printr-un caracter excesiv si discordant, bolnavul fiind într-un izolationism cvasitotal. Autismul este prezent si la copiii mici datorita incoerentei cunoasterii lumii sinelui.

La persoanele vârstnice este întretinut de marginalizarea sociala si de constientizarea nesigurantei, de statutul social si de distanta de conceptie a generatiilor. În afara unor forme de autism ca simptom în diferite maladii psihice, Leon Kanner descrie sindromul comportamental de autism evidentiind printre caracteristicile acestuia:
• dificultatile de limbaj (accentuând nedezvoltarea acestuia si tulburarile sale),
• discontinuitatile în dezvoltare (de exemplu, autistul poate efectua operatii de înmultire, dar nu poate numara pâna la zece),
• dificultati perceptuale (nu reactioneaza la un zgomot puternic, dar poate deveni violent la caderea unei gume de pe masa),
• dificultati de relationare (priveste ore în sir un obiect stralucitor sau se poate atasa nejustificat de altul),
• dificultati ale mobilitatii (leganatul înainte si înapoi, frecarea cu mâna a unei urechi, privirea neîncetata a degetelor, emiterea unui sunet ore în sir).
În plan comportamental se produc fenomene mai deosebite:
• automutilarea sau autodistrugerea (autolovirea, lovirea capului de obiecte dure)
• autostimularea ce poate fi chinestezica (leganatul înainte si înapoi), tactila (lovirea coapsei cu dosul palmei), vizuala (învârtirea unui obiect în fata ochilor) si auditiva (plesnitul din limba).
M. Rutter mentioneaza ca trasaturi esentiale pentru autism incpacitatea de relationare sociala, întârzieri în dezvoltarea limbajului, incapacitatea folosirii pronumelui la persoana I si existenta formelor rituale.

In autismul de tip Kanner retragerea în sine si izolarea se produc chiar din primii ani de viata, fapt pentru care acesti copii au fost numiti "fara contact". Chiar termenul de autism provine de la grecescul "autos" care înseamna însusi sau Eul proriu. In autism comportamentul caracteristic începe imediat dupa nastere sau în primii 2, 3 ani. Statisticele arata ca baietii sunt mai afectati de autism în proportie de 4 la 1 fata de fete.

Autismul de tip Kanner, ca sindrom definitoriu, prezinta si o serie de manifestari secundare, dar caracteristice unor boli psihice. Procesul recuperativ este anevoios, de lunga durata si înlaturarea simptomatologiei nu poate fi totala, în stadiul actual al stiintei.