FRICA DE APA

,,Copilului meu ii este frica de apa. Nu numai la piscina ci in orice apa. Daca

vreau sa o spal pe maini tipa, daca ploua afara urla. Jucariile cu apa o panicheaza, plange sau fuge de ele. Imbaierea presupune ajutoare, suntem doi care incercam sa o spalam. Dusul este la fel de greu de facut. Numai daca mentionez cuvantul ,, baie,, devine isterica. Este al doilea copil (3 ani diferenta). Acum are 2 ani. Nu a fost niciodata lasata singura la baie si nu a intrat niciodata in apa singura. Uraste apa.

Este ca si cum intr-o viata trecuta s-ar fi inecat’’.

Unora dintre copii le este frica de apa. Aceasta frica este cat se poate de reala.

Dar copii nu cunosc frica de la nastere, nu se nasc cunoscand aceasta emotie. Frica se dezvolta atunci cand copilul sanatos raspunde unei exagerari a situatiei din partea parintelui (care de altfel este bine intentionat).

Copilul vine in aceasta lume stiind foarte putine despre cum merg lucrurile. Pe masura ce exploreaza, ei acumuleaza lucruri si evenimente care ii surprind si ii socheaza. Reactia lor este de surpiza, si nu de frica. Cand vine vorba despre frica, parintii de cele mai multe ori supra-compenseaza prin: reasigurarea ca toti este ok, oferindu-i copilului atentie speciala, folosind expresii axagerate in legatura cu preocuparea lor, lingusind.

Data viitoare cand copilul experimenteaza o astfel de situatie (cum este intalnirea cu apa), se confrunta cu trei alternative:

- sa se uite la adulti si sa vada ce fac si ce reactie au si sa ii urmeze (facand fata provocarii)

- sa se retraga sau sa amane noile experiente (evitarea provocarilor),

- sa controleze situatia legata de frica, ,,inghetand in fata ei’’ si sa castige implicare din partea parintilor (lasandu-i pe ceilalti sa rezolve problema, punandu-i pe ceilalti in slujba sa).

Daca ii ajutam pe copii sa faca fata problemelor marunte ii ajutam de fapt sa-si dezvolte asa zisii ,,muschi psihologici’’ care ii vor ajuta sa faca fata problemelor majore cu care se vor confrunta mai tarziu. Cu fiecare succes ei vor invata ca sunt capabili si vor avea curajul de a se confrunta si de a face fata situatiilor viitoare.

Ca parinti, dorim sa ghidam copii in scopul de a-i pregati pentru viata, si nu pentru a-i proteja permanent. Asa ca, vara aceasta, sau ori de cate ori sunteti in contact cu apa, iar copilul plange sau se teme, ganditi-va la urmatoarele sugestii:

- nu minimalizati existenta si intensitatea fricii (,,hai fii serios, nu fii prostut!’’)

- nu fiti supra impresionati de frica (,,o draga mea, imi pare rau, las-o pe mama sa-ti stearga lacrimile, lasa-ma sa-ti cumpar ceva bun’’)

- nu supra-accentuati re-asigurarea (,,Este doar apa, e foarte bine, esti in siguranta, mami este cu tine, nimic nu se va intampla’’)

- nu va asteptati ca, copilului dvs sa ii fie frica de apa, ca si copii vor trai asemeni asteptarilor dvs (daca il veti eticheta ca fiind fricos, atunci nu va va dezamagi, chiar va fi!)

- nu fiti sclavul frici sale, daca vedeti ca copilul intra in apa si se misca dintr-un loc in altul incercati sa va ascundeti temerile si intentia de a-l retrage din apa; uneori fricile noastre se pot rasfrange asupra copiilor nostri invatavdu-i astfel sa fie descurajati.

- Nu va lasati impresionati de refuzul lor de a nu intra in apa, nu insistati (,, este bine, daca nu vrei sa intri in apa atunci nu trebuie sa intri’’)

- Continuati sa va simtiti bine in continuare, nu-l lasati sa va strice momentul.

Cel mai bun mod de a-l ajuta sa devina un inotator este acela de a fi dvs insiva inotatori.

- Aveti incredere si aratati incuragare (,,sunt convinsa ca intr-o zi te vei decide daca iti place sa fii inotator si daca poti trece peste frica’’)