Anorexia si bulimia, versanti ai aceleiasi suferinte

In cabinetele de psihologie ajung, nu de putine ori, persoane care reclama „manifestari ciudate” legate de alimentatie. Declara ca de mai multe ori pe zi cauta mancare, mananca tot ce gasesc in frigider, dupa care vomita tot. Dupa ce vomita spun ca se simt „eliberate”. Acestia declara ca isi doresc sa nu mai aiba astfel de manifestari legate de alimentatie, nici sentimente de vinovatie atasate, nici rau fizic si psihic.

Exista doua tipuri de comportament alimentar necontrolat pe care persoanele ajunse in cabinetele de psihologie il descriu: bulimia si anorexia. Bulimia consta intr-un comportament de pierdere a controlului asupra comportamentului alimentar in timpul ingestiei de alimente si provocarea vomei de fiecare data dupa compulsia alimentara.

Anorexia consta intr-o dorinta intensa de a fi slab si o tendinta de a pastra neincetat o greutate corporala scazuta. Persoanele care prezinta anorexoie au o imagine deformata asupra corpului sau, crezandu-se a fi prea grase chiar si in perioadele cand au sub greutatea normala. Ele mananca foarte putin, preferand fructe, legume si evita dulciurile, carnea, branzeturile si mancarea gatita. Exista situatii cand au accese de mancare compulsiva ingerand cantitati crescute de mancare, intr-un timp foarte scurt. Dupa aceste episoade de supraalimentare, isi provoaca voma.

Excesele sunt urmate de remuscari si eforturi intensificate de a pierde in greutate.

Nu de putine ori acesti adulti descriu cum, in copilarie, au avut parte de o atmosfera incarcata, tensionata in familie. Totul era controlat foarte strict de parinti, acestia nu le dadeau voie sa „respire”. Exista insa si categoria opusa in care parintii doresc „binele” copilului si il impun cu multa insistenta si „buna-vointa” si nu-i lasa pe acestia sa-si gaseasca propriile valori sau drum in viata din teama de a nu fi raniti sau de a nu gresi. Si intr-un caz si in celalalt ,impunerea valorilor parentale, interdictia autonomiei, refuzul separarii, posesivitatea pot duce la manifestari de compulsie alimentara.

Relatia cu mama este definita prin conditia cordonului ombilical, a legaturii, dar copilul este legat de mama nu numai prin dragoste si dependenta ci si prin identificare. Copilul este in esenta doar produsul mamei si, intr-o mare masura pozitiv, facut "dupa imaginea ei".

Asadar exista doua tipuri de mame, al caror comportament pot provoca propriilor copii comportment alimentar bulimic sau anorexic. Pe de o parte este vorba de mama care nu lauda, nu recompeseaza afectiv copilul si care ii creaza o mare deruta si suferinta, acestia avand indoieli in legatura cu existenta sentimentelor de dragoste din partea mamei.

La polul opus exista mamele care sunt prea posesive. In acest caz, mamei ii este foarte greu sa permita copiilor sa fie diferiti si nu le sprijina dorinta de autonomie. Mama priveste personalitatea si realizarile copilului ei doar in termenii masurii in care acestea o reflecta pe ea.

Lipsa de comunicare afectiva autentica pentru intelegerea si sprijinirea dezvoltarii pesonalitatii copilului au loc in ambele cazuri descrise mai sus.

Imagine de sine foarte scazuta a copilului care este debusolat de lipsa fectiva a mamei sau dimpotriva de o sufocare si poseseie afectiva duc la sentimente profunde de nesiguranta, incertitudine, si chiar de lipsa a valorii personale. Lipsa reperelor in constituirea unei imagine de sine cat mai aproape de real pot duce la compulsie alimentara si chiar la lipsa de sens in viata.

Nu de putine ori, in contextul social actual, mamele se grabesc sa se intoarca la serviciu, dupa doar cateva luni de la nasterea copilului. Copilul poate trai lipsa mamei ca pe un sentiment de abandon.

Absenta mamei intr-o perioada in care exista inca o legatura fuzionala mama-copil (nou nascut) este foarte daunatoare.

Importanta decisiva a primului an de viata pentru dezvoltarea viitoare este un fapt dovedit.
Nou nascutul este complet dependent de grija materna adecvata. Mama trebuie sa-i satisfaca nevoile sale instinctuale bazale. Lipsa de grija adecvata este o amenintare puternica.

Asteptarea prea mult pentru hrana provoaca anxietate; contactul cutanat si ocular cu mama sunt cele mai importante, precum si sentimentul de a fi in siguranta in bratele materne. Aparent, sunetul inimii mamei are o influenta asupra trairii de catre copil a sigurantei.

Daca mama a revenit la serviciu dupa doar cateva luni de la nastere, nu mai reuseste sa satisfaca toate nevoile mai sus descrise ale bebe-ului. Neumann vorbeste despre faptul ca: „...mama si copilul formeaza o unitate”, legati fiind unul de celalalt prin natura. Prin natura, mama este daruita in momentul potrivit cu hrana pentru copilul ei. Relatiile primare care ar trebui sa stabileasca sentimentul bazal de stima de sine si incredere in sine sunt profund alterate. Acest stadiu este decisiv in privinta increderii sau neincrederii in relatia cu lumea interioara si cu lumea exterioara.

Prima traire si experienta a nou-nascutului este cea a corporalitatii prin intermediul senzatiilor si trebuintelor corporale: foamea, nevoia de somn, de a fi atins, tinut in brate, de a fi in siguranta. Daca aceste nevoi fundamentale, de siguranta si supravietuire, nu sunt satisfacute suficient rezultatul este anxietatea, trairea afectiva a vietii ca un loc nesigur. Este vorba de ceea ce psihanaliza denumeste anxietate primara.

Cele mai puternice, persistente si rebele stari de anxietate isi au radacina in aceste trairi timpurii de nesiguranta existentiala. Ulterior, in viata adulta, respingerea din partea celorlati, teama de ceva anume, o schimbare de mediu, tema de a fi concediat sau teama de despartirea de persoana draga pot activa anxietatea primara descrisa mai sus.

Mecanismele pe care le adoptam atunci cand traim inconstient aceasta anxietate si nevoia instinctuala de aparare se exprima intr-o gama de comportamente definita in psihopatologia ca modele de comportament compulsiv.

Unul din coportamentele compulsive este cel alimentar intalnit in bulimie si anorexie. La inceput persoanele declara ca pot controla cat mananca si se putea opri oricand. Cand, insa, aceste compulsii depasesc puterea de control, cand a inceput sa domine comportamentul fara ca persoana sa mai fie constienta, putem vorbi de activarea anxietatii primare. In acest stadiu persoana a pierdut capacitatea de a se hrani normal.

Obiectul alimentar este investit cu calitati benefice, chiar dragoste: obiect al placerii care este folosit oricand pentru a atenua starile afective, percepute altfel ca intolerabile. Astfel acest obiect este perceput cel putin la inceput ca bun; in extremis ca ceva care da sens vietii...

Cand evenimente interioare sau exterioare ne depasesc capacitatea uzuala de stapanire a conflictelor create, aceste persoane au tendinta de a manca, a bea mai mult decat de obicei, in cautarea unei stari amnezice provizorii. Ei mananca pentru ca nu stiu sa discearna, pentru a-si putea denumi diversele stari afective. Unul din scopurile comportamentului de dependenta alimentara este debarasarea de afecte.

Comportamentul dependent este resimtit ca obligatoriu in momentul in care aceste persoane se afla singure, ca si cum faptul de a fi singur cu sine insusi ar fi fost de fapt o suferinta ce necesita solutia adictiva din partea subiectului.

Ceea ce cauta o persoana dependenta este gasirea placerii, procurarea unei stari de bine si in cazuri extreme aceasta poate fi perceput ca ceva ce da sens vietii.

La persoanele de sex feminin apar frecvent modificari ale menstruatiei. Aceaste modificari sunt efecte al negarii atributelor feminitatii si a propriei sexualitati. Amenoreea (lipsa menstruatiei) este o trasatura importanta in cazul anorexiei. Se produce de timpuriu in dezvoltarea anorexiei.
Modificarile ulterioare ale formei corpului si ale menstruatiilor pot fi socotite ca o regresie spre copilarie si o evadare din problemele emotionale ale adolescentei. Imaturitatea psihosexuala este caracteristica pentru persoanele care prezinta anorexie.