Cuvântul nevroza (neurosis) este folosit aproape pretutindeni ca un termen generic pentru tulburarile psihiatrice care au trei lucruri în comun. Întâi, ele sunt tulburari functionale, în sensul ca nu sunt însotite de o boala cerebrala organica.
Apoi, ele nu sunt psihoze, adica individul nu pierde contactul cu realitatea exterioara, oricât de severa este starea sa. În al treilea rând, ele difera de tulburarile de personalitate, având un debut distinct, si nu o dezvoltare continua din primii ani ai vârstei adulte.
În cadrul nevrozei sunt încadrate: tulburarile anxioase si tulburarile obsesive, tulburarile afective minore si reactii de adaptare.
Acest concept este folosit frecvent în practica psihiatrica cotidiana, ca un termen comun, convenabil pentru multe tulburari.
Freud denumeste nevroza - psihonevroza, în care include isteria, isteria de angoasa (agorafobie, actual) si nevroze obsesive. Încercând a gasi cauzele psihonevrozelor, freud a afirmat ca multe îsi au originea în procesele care determina dezvoltarea personalitatii. Aceasta conceptie a dus la termenul de nevroza de caracter, pentru a indica personalitatile care pareau sa aiba origini similare celor presupuse a fi la baza nevrozelor, chiar daca subiectul putea sa nu aiba simptome nevrotice în acel moment.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu