SUNT O FEMEIE INDEPENDENTA daca…?

Totul incepe cu un mit…
Acum mult timp in urma femeile nu aveau voie sa scrie si sa citeasca. Oare asta ne face “mai putin” femei chiar in acest moment, cand citim acest articol? Nu, bineinteles. Ce s-a schimbat insa de-a lungul timpului? Curentele feministe probabil vor zice ca ne-am castigat acest drept luptand si ca trebuie sa scriem, unii considera poate ca citim doar literatura romantica, reviste si pierdem timpul. Eu as zice ca scriem si citim atunci cand vrem, ce vrem, cum vrem.

Ce s-a schimbat? Simplu: credinta noastra. Cum s-a schimbat? Simplu: ne-am eliberat de o credinta falsa , aceea ca “femeile nu scriu si citesc fiindca nu este feminin” nu luptand contra ei ci acordandu-ne permisiunea de a face ce vrem.

Deci ce inseamna astazi sa fii femeie?

1. Ce ne conditioneaza astazi sa fim femei oare?
In familiile traditionale distributia rolurilor in functie de sex era complementara, barbatilor le era atribuita functia instrumentala, de a asigura traiul familie, relatia si reprezentarea in exteriorul familiei, autoritatea si decizia.

Femeilor le era atribuita functia expresiv-emotionala, realizau activitatile din cadrul gospodarie si se ocupau de educatia copiilor pana la un anumit nivel. Astfel sex-rolul programa femeile sa fie iubitoare si slabe in acelasi timp, iar barbatii sa fie puternici si sa nu-si exprime emotiile.

Acest raport s-a schimbat intr-adevar odata cu afirmarea individualitatii, intrarea femeilor in campul muncii, s-a trecut la o negociere a deciziilor.

Dar suntem oare libere sa facem ceea ce vrem?

De cate ori nu am auzit fraze de genul: “Femeile nu gandesc, barbatii sunt cei care decid intr-o familie”. Aceste credinte influenteaza tot ceea ce facem, sunt un cadru de referinta, o fereastra, un filtru prin care privim lumea.

Ce se intampla atunci cand credem ca”femeile nu gandesc”? - Privim lumea printr-o fereastra si credem ca suntem inconjurate de persoane mult mai capabile ca noi sa gestioneze situatiile deoarece au capacitatea de a analiza, gandi si decide. Ca urmare, facem totul pentru a-i invita pe ceilalti sa gandeasca in locul nostru.

Cum putem face acest lucru (sa nu gandim)? - Incercand sa construim relatii de dependenta pentru ca ceilalti sa aiba grija de noi si sa renuntam la orice forma de responsabilitate si decizie, il lasam pe altul sa preia controlul asupra vietii nostre. Ce obtin in final? - O confirmare a faptului ca intradevar nu sunt capabila sa gandesc si sa decid. Deci sunt femeie.

Oare trebuie sa platim un pret pentru a ne confirma ca suntem ceea ce suntem prin nastere de fapt? Cum pot afla care sunt credintele mele in legatura cu ce inseamna sa fiu femeie?

Raspunde la intrebarile urmatoare: Care sunt credintele mele despre ce inseamna sa fii femeie? Dar ale celorlalti? Ce calitati are femeia ideala? Ce trebuie sa simt, sa gandesc, sa fac pentru a fi acceptata, respectata si iubita ca si femeei? Care sunt amintirile mele legate de recunoasterea mea ca si femeie, sau din contra, cand am simtit disconfort ca sunt femeie?

Cum pot afla care e dorinta mea secreta in legatura cu a fi femeie?

Povestea ta preferata iti poate da niste indicii. Te-ai intrebat vreodata care este povestea ta preferata? Daca nu, fa acest lucru acum. Poate fi Cenusareasa, Alba ca Zapada, Frumoasa din Padurea Adormita,…. Gandestete ce face eroina principala, asteapta ea oare un print care sa o salveze? Ce activitati desfasoara in timp ce asteapta printul? Actioneaza ea ca o victima?

2. Cine ne conditioneaza de fapt?
De ce resimtim disconfort atunci cand nu realizam ceea ce este asteptat (asteptam)? Cine ne pedepseste de fapt? Cine ne recompenseaza?

Avem o veste rea si una buna. Vestea rea este ca suntem conditionati de multi: de toti oamenii din jurul nostru care ne-au influentat sau ne influenteaza.

Vestea buna este ca ei se afla in noi, sub forma Parintelui nostru Intern. Sunt de fapt copiile tuturor celor care ne-au influentat si pe care le-am stocat deoarece ne-au oferit repere, limite, norme, dar au si avut grija de noi, ne-au dat permisiuni. Sunt niste modele pe care le accesam pentru a ne da permisiuni sau din contra pentru a ne pune limite atunci cand vrem sa facem ceva, de aceea ne simtim uneori bine, sau din contra vinovati de propriile comportamente. Ne zicem singure: “nu sunt o mama buna deoarece…”, “nu pot face asta, o femeie nu are voie sa….”, “fetele cuminti nu….”

Dezvoltarea noastra ca indivizi presupune sa actualizam Parintele Interior, sa accesam cu usurinta modele vechi, sa clasam aspectele care nu mai sunt relevante si cel mai important este ca pe masura ce cunoastem oameni noi sau ne confrumtam cu noi situatii care pun sub semnul intrebarii vechile modele sa ne dam voie sa observam ce se intampla, sa actualizam vechiul sistem si sa ne acordam noi permisiuni pentru a putea face ceea ce vrem si simtim de fapt.

Totul incepe cu a pune sub semnul intrebarii un mit: “sunt femeie daca…...”

Depresia la femei

Depresia este o stare psihica ce se caracterizeaza prin tristete, indispozitie, fatigabilitate, insomnie, pierderea interesului pentru activitati altadata placute, scaderea libidoului , sentimentul de disperare. Frecventa depresiei in randul femeilor este de 2-3 ori mai mare decat in randul barbatilor, ceea ce nu inseamna in nici un caz ca ele sunt mai slabe.

Cercetarile recente au demonstrat existenta mai multor diferente intre biologia feminina si cea masculina, cum ar fi nivelul estrogenului, serotoninei, cortizonului si al melatoninei si aceste diferente fizice ne ajuta sa intelegem de ce femeile sunt mai susceptibile la depresie, in special depresia sezoniera.

Stresul joaca un rol major in depresie si femeile raspund la stress in mod diferit fata de barbati – in timp ce ele dezvolta simptome afective, ca ; depresie, anxietate, deprinderi alimentare gresite, barbatii apeleaza mai degraba la alcool, droguri, comportament agresiv.

Fluctuatiile hormonale din timpul ciclului menstrual, de dupa sarcina sau din timpul menopauzei contribuie la aparitia unor forme de depresie specifice femeilor, cum ar fi: sindromul premenstrual, disforia premenstruala, depresia postpartum si depresia premenopauza.

Studiile ne arata care sunt factorii care duc la depresia feminina – este vorba despre o combinatie de schimbari in chimia cerebrala, stresul, traumele si factorii genetici.

Tratamentul depresiei este in mare parte acelasi la barbati si la femei, exceptie facand femeile care au suferit traume speciale – ca violul si incestul- si care trebuie sa apeleze la un psihoterapeut specializat in acest domeniu.

In afara formelor principale de depresie, comune atat barbatilor cat si femeilor, exista forme specific feminine, datorate psihologiei lor speciale si hormonilor. Estrogenul – hormonul sexual feminin, influenteaza mai mult de 300 functii ale organismului, printre care reglarea ciclului menstrual, protejarea inimii si mentinerea unei osaturi puternice.

Fluctuatia nivelului de estrogen din perioada sarcinei, a ciclului menstrual si a menopauzei poate afecta starea de dispozitie si, in cazuri severe, atrage episoade depresive Din pacate, aceste episoade din viata femeilor raman de multe ori netratate si a venit timpul ca ele sa cunoasca urmatoarele adevaruri:

- sindromul premenstrual se poate trata si preveni si nu exista nici un motiv pentru care femeile ar trebui sa indure aceasta suferinta frecventa;
- mai mult de jumatate din femeile care au avut depresie postpartum o vor experimenta din nou la urmatoarea nastere, deci este necesar sa identificam aceasta depresie si s-o tratam din timp;
- rata sinuciderilor in randul femeilor este mai ridicata in premenopauza, ceea ce duce la o scurtare tragica a vietii, din moment ce o treime din ea se desfasoara dupa aparitia menopauzei.

Cum gandeste femeia

Multe studii de actualitate au deomnstrat diferenta dintre creierele celor doua sexe inca de la nastere. Aceasta diferenta este vizibila atat structural cat si functional. Astfel, s-a constatat prin studii ca organizarea si reprezentarea functiilor pe scoarta cerebrala si a nucleilor specializati pentru prelucrarea informatiilor este diferita in creierul barbatului fata de cel al femeii. Tocmai aceasta diferentiere determina barbatii sa se comporte diferit de femei in situatii si experiente de viata asemanatoare.

In concluzie: Creierul barbatului este diferit de cel al femeii atat structural cat si functional!

Femeia are potential cerebral mai mare pentru stimularea afectivitatii.
Daca in creierul femeii au fost descoperiti mai multi centri responsabili de stimularea afectivitatii (emotii, trairi, sentimente, motivatie) distribuiti pe ambele emisfere, harta creierului difera la barbat, la acesta putandu-se observa ca afectivitatea este mai slab reprezentata pe scoarta cerebrala in special mai putin in emisfera stanga. Astfel ,s-a constatat ca nu exista o singura zona de reprezentare a centrilor afectivi precum in cazul altor functii sau activitati cum ar fi: reprezentarea simtutilor perceptiei, sau centrii atentiei, memoriei sau a vorbirii.

Centrii afectivi nu au o zona specifca si unica de reprezentare corticala fiind distribuiti in apropierea altor zone de reprezentare precum cele amintite mai sus, astfel incat trairea unei experiente care stimuleaza o zona cu reprezentare specifica pe cortex antreneaza dupa sine (in cazul unui stimul suficient de puternic) si stimularea centrilor afectivi. Nu degeaba se spune ca zambind poti sa-ti schimbi starea de dispozitie chiar daca esti trist, sau invers, exersand o expresie trista poti sa-ti atragi dupa sine o stare proasta de dispozitie.

Barbatii folosesc mai mult emisfera drepta decat cea stanga si pentru asta sunt orientati spre miscare
O diferenta semnificativa (la barbati fata de femei) se mai remarca in legatura dintre cele doua emisfere cerebrale care este facuta printr-un sistem de conexiuni numit « sistemul limbic » si care este mult mai bine dezvoltat la femeie decat la barbat, ceea ce ii permite sa realizeze conexiuni mult mai usor intre cele doua emisfere.

Acest lucru a fost pus in evidenta prin studii care au demonstrat ca in cazul unor afectinui in emisfera dominanta pe subiectii care erau femei, activitatea creierului putea fi preluata de cealalta emisfera, ceea ce nu s-a constatat in cazul studiilor facute pe barbati.

Acest lucru ar putea sa exprime si capacitatea mai mare de adaptare in plan social si al comunicarii in cazul femeilor deoarece in emisfera utilizata in mod dominant de catre femei (cea stanga) se regasesc centrii reprezentarii sunetelor limbajului si ai comunicarii verbale (memoria limbajului, si ai « povestilor ») inconjurati de centrii emotiilor si ai memoriei emotionale, ai memoriei fetelor dar si a numelor, a orientarii corporale in spatiu dupa coordonate verbale precum dreapta- stanga si dupa simboluri.

In emisfera utilizata in mod dominant de catre barbati se regasesc centrii miscarii fizice, ai reprezentarii spatiale prin recunoasterea tridimensionala a obiectelor, perceptia si recunoasterea obiectelor, memoria vizuala a fetelor, imaginatia creativa prin crearea de noi pattern-uri de comportament, arta, muzica, si centrii emotiilor precum furie, teama, umor.

Femeile folosesc mai mult emisfera stanga iar barbatii pe cea drepta.
Dupa cum s-a constatat, barbatii folosesc mai mult emisfera dreapta pentru analiza propriilor experiente si acest lucru explica de ce barbatii tind cel mai adesea sa reactioneze prin miscare in loc sa verbalizeze raspunsul la o situatie emotionala (gesturi de retragere, sport, sau chiar expresii corporale) pe cand femeile care utilizeaza mai mult emisfera stanga fapt care explica predominanta inclinarii femeilor de a dori sa comunice.

Oarecum, aceasta diferenta structurala scoate in evidenta si vechea constatare a diferentelor dintre barbat si femeie (vorba ca: “femeia este mai sensibila iar barbatul este mai cerebral”, are ca atare si un suport morfo-functioanal explicativ care consta in structura si functionarea diferita a suportului cerebral – creierul- dar mai mult de atat, se poate observa o diferenta vizibila a comportamentelor celor doi.

O explicatie a cercetatorilor pentru aceasta diferenta structurala dintre creiere ar fi ca inca de cand omul traia in salbaticie creierul acestuia s-a dezvoltat ca urmare a modului in care a fost solicitat in diverse actiuni, cu alte cuvinte, rolurile si functiile diferite pe care le-au avut femeile si barbatii in plan social inca din cele mai vechi timpuri au determinat solicitarea anumitor functii cerebrale in decursul timpului, fapt care a dus implicit la dezvoltarea creierului pentru a-l face pe om apt sa desfasoare anumite actiuni care i-au asigurat perpetuarea speciei - in fapt, supravietuirea.

Rolurile sociale in decursul timpului au determinat structurarea diferita a creierului femeii de cel al barbatului.
Este simplu sa ne imaginam pentru a-i intelege mai bine pe barbati, ce se intampla atunci cand barbatul este la vanatoare: el era fie singur, sau insotit de alti barbati. Astfel datorita utilizarii predominante a zonelor corticale specializate in auz, simturi precum cel vizual kinestezic (legat de miscare corporala), sau orientarea in spatiu, centrii specializati in gandirea creativa, analiza si elaborarea unei strategii sau tactici, precizia manuirii unor obiecte, sau reactii si miscari fizice, au permis devoltarea conexiunilor predominant in emisfera dreapta a creierului la barbat.

Femeia, deoarece era necesar sa desfasoare activitati precum cele de crestere si educare a copiilor, prepararea hranei si amenajarea spatiului de locuit, a permis utilizarea predominanta a centrilor corticali specializati in planul comunicarii verbale, intuitive, al empatiei care se regasesc predominant in emisfera stanga.

Intr-o societate moderna unde se pune problema nediferentierii rolurilor femeii de cel al barbatului, si problema egalizarii sanselor de integrare sociala si profesionala, se prevede in decursul timpului ca aceasta schimbare sa re remarce in timp atat in plan structural cat si functional in ceea ce priveste modelarea emisferelor cerebrale, dar acesta este un proces care necesita timp.

Cand luam decizii
De cate ori nu v-ati aflat in fata a trei perechi de pantofi si nu stiati pe care sa-i alegeti? Daca primul impuls al femeilor ar fi sa-i alegem pe cei a caror culoare sau model ne-a impresionat decizia de a-i alege pe cei mai potriviti vine destul de greu. Daca ar fi fost un barbat in apropiere ti-ar fi spus sa-i iei pe cei care au talpa mai flexibila pentru ca sunt mult mai comozi si ca sunt din piele de o anumita calitate care permit confortul fizic.

De cate ori nu ai auzit o femeie entuziasmandu-se de o masina pentru cum arata si mai putin pentru ce putere are, asta pentru ca-i evoca o anumita imagine despre o anumita stare pe care o asociaza cu caracteristicile acelei masini. Emotia la care s-ar gandi barbatul vazand acea masina ar fi legatata poate mai mult de senzatia de control prin puterea masinii atunci cand porneste motorul ceea ce–i activeaza senzatia de putere, control si dominare.

Nu intamplator adesea femeia ar fi mai mult tentata sa-si imagineze despre cum s-ar plimba in acea masina alaturi de cineva, sau, ar crea instant o poveste desprea acea masina, dar poate mai rar o femeie ar fi tentata la prima impresie sa simta nevoia dorintei de dominare prin controlul pe care i l-ar permite senzatia de a conduce o masina.

Pana si la nervi reactionam aproape in mod diferit
La nervi spunem multe si nevrute, apoi ne trece. « Femeia este schimbatoare precum vremea », spun barbatii, « Cine sa va mai inteleaga pe voi femeile » mai spun ei. Asta pentru ca la nervi si suparare femeile reactioneaza descarcandu-se predominant verbal, pe cand barbatii predominant gestual. Sa nu te miri ca atunci cand esti nervoasa iti vine sa strigi si sa alergi catre prima prietena sa-i spui ce te apasa. S-a constatat ca femeile recurg mai des la calea de destainuire, confidenta si terapie decat barbatii.

Daca un barbat alege calea de a se ascunde (a fugi) atunci cand simte ca este enervat, asta inseamna ca incearca sa evite o reactie fizica. Nu in putine cazuri barbatii, dupa ce fac o miscare brusca sau agresiva, spun : « pentru ca m-ai provocat ». Reactiile lor sunt mult mai spontane decat ale femeilor, si mai greu de controlat, dar acest lucru se poate controla cu vointa si autoreflectie.

Nu in putine cazuri barbatii spun ca se simt atacati de ceea ce spun femeile, acest lucru pentru ca emotiile lor sunt greu de controlat cand sunt provocati (mai greu decat in cazul femeilor) deoarece tendinta cea mai simpla de aparare a unui barbat atunci cand se simte atacat este de a reactiona in plan fizic, si, pentru ca barbatii stiu ca acest fapt are consecinte negative atunci anticipand efectele, prefera fie sa nu asculte, fie sa fuga.

Femeile pot reactiona mult mai usor in plan verbal si de aceea se considera ca ele pot manipula, controla mai usor situatile conflictuale de moment (se spune ca sunt mai impaciuitoare), si deci se si asteapta de la ele sa fie mai intelegatoare pentru ca au o mai mare capacitate de intelegere. Ar fi fals sa consideram ca barbatul nu este dotat fiziologic cu capacitate de intelegere, dar planul verbal la femeie este in mod evident folosit predominant decat la barbat care inclina sa activeze planul fizic si cel analitic in mod predominant.

De aceea se si spune ca pentru barbat este mult mai simplu de separat actiunile concrete si rezolvarea de probleme de planul afectiv.

Cum este traita despartirea
Se afirma adesea ca femeile sufera mai mult dupa o despartire decat barbatii dar aceasta afirmatie are si o explicatie fiziologica. Vorbind de suferinta despartirii deoarece cu atat mai mult femeile dezvolta atasament mult mai usor decat barbatii si in consecinta efectul este mai puternic resimtit in planul schimbarilor afective la femeie decat la barbat, dar acest lucru nu exclude suferinta barbatului in cazul in care si-a creat atasament.

Aceste aspecte le explica printre altii si un cercetator pe nume Arif Najib, MD, de la Tübingen Medical Center University din Germania, si anume cum ca pe parcursul unei perioade depresive circuitele cerebrale sunt afectate datorita starii de tristete, si deasemenea tuturor sentimentelor negative care survin ca urmare a acestei situatii.

Acesta a pus in evidenta si faptul ca in perioada de depresie instalata ca urmare a unei separari in cuplu, senzatiile sunt mult mai intens traite in acea perioada ca urmare a schimbarilor afective ce influenteaza conexiunile cerebrale, in comparatie cu situatiile in care cuplul se afla intr-un moment de echilibru cand doar se evoca memoria amintirii unei situatii dureroase.

In fapt, s-a constatat ca in timpul depresiei sunt prezente chiar stari de disconfort si durere in plan fizic ca urmare a unor dezechilibre chimice care se produc la nivel cerebral (asa se explica somatizarea anumitor probleme) care pot sa intretina sau chiar sa prelungeasca starea de depresie.

Deoarece in creierul femeii centrii afectivitatii sunt raspanditi in mod mult mai uniform pe ambele emisfere cerebrale, orice actiune pe care o realizeaza femeia conecteaza si centrii afectivitatii care determina schimbari in planul afectiv.

Modul in care percepem esecurile
Daca barbatii sunt inclinati mai mult spre comportamente de dependenta (precum alcool, sex, sau televizor) cand au o insatisfactie sau un esec, femeile sunt mai mult inclinate sa interiorizeze aceasta problema si sa incerce pentru inceput sa o rumege.

Despica firul in patru, incearca sa-i creeze propria explicatie si poveste despre ce s-a intamplat, dupa care abia in cazul in care nu a reusit sa depaseasca situatia poate sa cada in dependente gen : alimentare, sau dependenta de shopping. Acest fapt poate explica si tendinta femeilor de a se confesa si a apela la ajutor deoarece le este mai usor sa vorbeasca. Pe cand barbatul, pentru ca nu acceseaza planul verbal, reactioneaza pentru inceput in plan concret, fizic.

Empatia
Tendinta femeilor este de a crea o poveste despre ce i s-a intamplat si a o povesti pana ce incepe sa inteleaga ce s-a intamplat. In general, femeile se folosesc de aceste “povesti”pentru a intelege situatiile, pe cand barbatii reactioneaza imediat, si nu cauta sa inteleaga si sa despice firul in patru decat daca are un interes anume, sa atinga un anumit obiectiv, o tinta anume sau daca orgoliul ii este ranit.

Femeia, macina mai mult situatiile pe care le traieste si se lasa impregnata de amintirea situatiilor mai mult decat barbatii. Ele pot evoca din amintire situatii povestind cu lux de amanunte cum s-a intamplat daca aceeasi situatie are semnificatie in plan afectiv pentru ea (atat negativ cat si pozitiv). In schimb, barbatii nu au aceeasi predispozitie de a analiza lucrurile care li s-au intamplat.

De aceea se spune ca femeile au mai mare capacitate de emaptie si intelegere deoarece in procesul de reamintire a unei situatii apar atat aspecte pozitive (care le fac ca o situatie sa nu- mi para atat de neagra precum parea la o prima analiza) cat si aspecte pe care poate nu le-a acceptat initial.

La prima vedere femeile sunt atrase de alti stimuli decat barbatii in alegerea partenerului
Orientarea femeilor, la prima vedere, este facuta dupa criterii gen chimie, empatie, feelling, intuitie etc. Pentru barbat este un pic diferit. Este important ca in special factorii vizuali, confortul fizic si recunoasterea masculinitatii sa primeze pentru a se lasa impresionat la prima vedere.

Pentru ca imaginatia “functioneaza” foarte bine in cazul femeilor, aceastea sunt mult mai inclinate sa faca concesii in ceea ce priveste aspectul fizic daca gasesc la celalalt calitati care le satisfac nevoi precum cel de a se simti inteleasa, de a comunica atunci cand simte ea nevoia, de a desfasura activitati in comun, sau de a-i acorda atentie prin diferite gesturi. In schimb, barbatii sunt ceva mai putin atenti la aceste aspecte, ei reactioneaza in special la stimuli vizuali ceea ce ii determina sa fie centrati pe aspectul fizic al unei femei la prima vedere.

Un barbat se poate indragosti de o femeie pentru ca ii place de ea ca e ingrijita, ca are unghii frumoase, maini frumoase, sau sani frumosi, buze frumoase, dar si ca ii indeplineste nevoi precum cel de admiratie, supunere, recunoastere. Toate acestea vin din nevoia barbtatilor in general de a simti contolul situatiei, sau de a fi recunoscut ca valoros. Practic orientarea primara in functie de dorinta de satisfacere a nevoilor determina alegerea partenerului, ulterior acestui pas, se poate stabili o relatie de iubire in functie de experientele traite in comun.

Stiati ca:
- Barbatii au cu 4% mai multi neuroni decat femeile. Pentru asta femeile se intreaba de ce au nevoie barbatii de mai multe celule pentru a face aceleasi lucruri.

- Chiar daca barbatii au mai multi neuroni, femeile au mai multe conexiuni dendritice intre neuroni.

- Legaturile subcorticale intre cele doua emisfere cerebrale se remarca mai bine la femei decat la barbati, care folosesc mai mult emisfera dreapta.

- Pentru a vorbi, barbatii folosesc dominant emisfera stanga, in comparatie cu femeile care folosesc ambele emisfere.

- Sistemul limbic care este responsabil de controlul sentimenelor, este mult mai bine dezvoltat la femei decat la barbati, ceea ce le permite sa aiba acces mai usor la propriile sentimente si sa le exprime mult mai usor decat barbatii.

- Faptul ca femeile au un sistem limbic mai dezvoltat le face sa fie mult mai sensibile emotional (in special la schimbarile hormonale: in perioadele menstruale, dupa nastere, sau la menopauza dar nu numai).

- Creierul are mai multe legaturi neuroale decat numarul stelelor din univers.

Cele 10 fete ale unei femei

Personalitatea unei femei este mult mai complexa decit se crede. Orice femeie reprezinta un cumul de tendinte comportamentale distincte, unele dintre ele fiind mai puternice, dominindu-le pe celelalte. Paul Zeal, specialist in psihologie comportamentala spune ca: "Fiecare femeie are o latura dominanta a personalitatii sale, care nu le exclude pe celelalte, ci doar le plaseaza intr-un plan secundar. In personalitatea unei femei exista zece tendinte diferite, fiecare dintre acestea facindu-si simtita prezenta, intr-o anumita situatie".

Eterna mama
Este cea mai puternica latura a unei femei, chiar daca, biologic inca nu a devenit. Are in permanenta un instinct de protectie fata de cei din jur, uneori devenind insistenta.

Sefa
Ii place sa conduca, sa controleze tot ce o inconjoara. Chiar daca voalate, cererile si afirmatiile ei devin ordine ce nu trebuie discutate. Majoritatea frazelor ei suna cam asa: "Ar trebui sa...", "Ar fi bine..." sau "Nu cred ca este bine...". Pare amabila si sugereaza ca sfaturile ei sint in folosul celorlalti dar, de fapt, binele personal conteaza.

Femeia de cariera
Organizata, rece si, daca nu este, poate sa para usor aroganta. Este capabila sa-si stapineasca emotiile si o puteti recunoaste dupa privirea dura, atitudinea de superioritate si siguranta de sine. Daca intr-un dialog va vorbeste despre sarcinile de serviciu, ar fi bine sa nu o intreruperti pentru a evita sa o enervati.

Romantica
Parca ar fi desprinsa dintr-un roman de epoca, vesnic in cautarea cavalerului care sa-i schimbe viata si sa-i ofere protectia dorita. Are privirea visatoare, este fidela filmelor si serialelor de dragoste. Aviz barbatilor: daca vreti sa fie a dvs, cumparati-i flori, spuneti-i cit de mult o iubiti si nu uitati de aniversarile familiei.

"Copila"
In orice femeie matura "traieste" nostalgia copilariei, citeodata manifestindu-se printr-o tendinta infantila, nu neaparat suparatoare. Cind si cind, iese la suprafata fetita neastimparata, capricioasa, rautacioasa, obraznica sau vesela si exuberanta.

Gospodina
Mereu preocupata de camin, de gasirea unor noi accesorii casnice sau de retete culinare. Isi doreste o ambianta familiala, calda, protectoare pentru a-si putea construi propriile fantezii, universul. In majoritatea cazurilor nu depaseste spatiul casnic, fiind cea mai buna sotie pentru barbatul care nu-si doreste alaturi o femeie sofisticata.

Petrecareata
Dupa parerea femeilor de tip "casnic-matern", acestea se poarta revoltator. Adora petrecerile, vorbeste tare si nu sfieste sa-si toarne un pahar cu vin. Insa nimeni nu se gindeste ca atitudinea ei tradeaza un complex de inferioritate sau o timiditate excesiva. In cazul in care vreti sa o ajutati, sa o aduceti la realitate, pentru moment puteti sa-i adoptati stilul, parind ca va amuzati teribil, apoi sugerati-i, discret, ca este timpul sa mergeti acasa.

"Inima de gheata"
Numai cu o privire poate "ingheta" un barbat. Daca relatia prezenta nu o satisface, renunta la partener fara nici o urma de remuscare, regret. In viziunea ei, efuziunile, manifestarile sentimentale inseamna doar o pierdere de vreme. Daca tacerea ei va nelinisteste, nu o intrebati ce s-a intimplat pentru ca nu veti primi vreun raspuns.

Femeia fatala
Usor de recunosut dupa privirea insinuanta si mersul provocator, lasciv. Este dibace, stie sa scoata din minti orice barbat, fara prea mult efort. Si ii place! Pentru ea, limbajul gesturilor reprezinta..."lumea". Orice femeie poate juca acest rol cu conditia sa aiba incredere in feminintatea ei si sa fie constienta de ea. Sfat pentru barbati: daca v-a "ales", va puteti considera un fericit si nu trebuie sa scapati ocazia pentru ca nu veti regreta.

Irationala
Este o stare care apare in special in cazul unui stres prelungit sau in urma unui soc emotional. Pentru o femeie, trecerea brusca de la o stare la alta nu este un fapt neobisnuit, in special daca este obosita sau preocupata de ceva anume. O puteti ajuta evitind o cearta si asigurind-o de sentimentele dvs. Probabilitatea ca a doua zi sa-si revina complet este foarte mare.

Vinovatia. Sentimentul de vinovatie.

Ce este vinovatia?
Vinovatia este marele dusman interior cu care trebuie san e luptam pentru a ne atinge potentialul maxim ca oameni.

Capacitatea de a simti vinovatia este un semn de dezvoltare psihologica foarte legat de constiinta.

Constiinta ne permite sa facem distinctia intre lucrurile bune si cele rele si sa ne corectam traiectoria atunci cand iesim de pe traseu. Intepatura incomoda a vinovatiei este felul in care ne spunem noua insine ca actiunile noastre nu sant in acord cu propriul cod moral. In mod tragic, unele persoane par sa nu aiba capacitatea de a simti vina, ei sunt numiti psihopati sau sociopati. Absenta acesteia le permite sa actioneze fara sentimente sau remuscari.

Multi criminali in serie sau tortionari, desi nu toti, sunt psihopati. Inca este un mister motivul pentru care ei sunt asa. Pentru cei mai multi dintre noi, vinovatia ridica de-a lungul vietii o serie de probleme, pe care trebuie sa le rezolvam pentru a putea trece la etapa urmatoare. Vinovatia are potentialul de a ne incuraja sa ne reexaminam actiunile sau structurile de credinta sau toate la un loc. La extrema opusa vinovatiei se afla posibilitatea de a ierta, reevaluarea propriilor valori si un nou inceput.

Vinovatia si rusinea se intrepatrund, dar ele sunt putin diferite. Rusinea e legata de ceea ce santem, de propria noastra identitate. Vinovatia e legata de actiunile noastre, de comportament si de ganduri.

Rusinea ne spune ca santem rai, vinovatia ne spune ca ceea ce facem este rau. In termenii dezvoltarii, rusinea este o emotie ce precede vinovatia. Daca un copil simte ca este rau, se va simti rusinat. Daca un copil ceva mai mare simte ca a facut un lucru rau, se va simti vinovat. Rusinea este legata de esenta existentei noastre, vinovatia este legata de felul in care ne raportam la lumea inconjuratoare.

Vinovatia poate fi folosita pentru a ascunde rusinea, pentru ca, in mod paradoxal, vinovatia ne face sa ne simtim mai bine. Daca simtim vinovatie, oricat de incomoda ar fi ea, ne putem spune Ce om bun sant daca ma simt atat de tulburat, probabil am o constiinta foarte evoluata. Adesea, vinovatia si rusinea apar impreuna in viata noastra emotionala.

Cand am reusit sa disociem rusinea de vinovatie, ne trezim in fata unui sistem de cutii chinezesti, deoarece vinovatia este o emotie foarte complexa, care necesita foarte mult discernamant pentrua o disocia. Unul dintre aspecte are un potential foarte pozitiv, celalalt mai putin. Poate fi un apel la constiinta, actiune sau integritate, dar pe de alta parte poate fi si o capcana care sa justifice inactivitatea si blocajul.

Pentru a deveni o fiinta umana constienta, avem nevoie de o anumita cantitate de vinovatie, dar ne trebuie si un mecanism de prelucrare a ei, pentru ca altfel riscam san e inecam in ea.

Tulburarile afective. Depresiile

Denumirea de tulburari afective vizeaza anomalia dispozitiei - depresie sau euforie. A te simti nefericit în momente de adversitate face parte din experienta normala. Simptomul dispozitiei depresive este o componenta a multor sindroame psihiatrice si se întâlneste de asemenea în mod obisnuit în anumite boli somatice (mononucleoza infectioasa).

Trasaturile centrale ale acestor sindroame sunt dispozitia depresiva, gândirea pesimista, lipsa placerii, energia redusa si lentoarea. Dintre acestea, dispozitia depresiva este de obicei, dar nu invariabil, cel mai evident simptom.

Sindroamele depresive
În tulburarile depresive de severitate moderata, trasaturile principale sunt dispozitia scazuta, lipsa placerii, gândirea pesimista si energia redusa, toate ducând la deteriorarea eficientei.

Cum poti identifica un depresiv?
Aspectul exterior al depresivului este caracteristic - îmbracamintea si tinuta pot fi neglijate. Trasaturie fetei se caracterizeaza prin coborârea comisurilor bucale si printr-o cuta verticala între sprâncene, în mijlocul fruntii. Frecventa clipitului poate fi scazuta. Umerii sunt aplecati, iar capul înclinat înainte, astfel încât directia privirii este în jos. Gesturile sunt reduse. Este important de notat ca unii depresivi pastreaza un zâmbet exterior în ciuda sentimentelor adânci de suferinta.

Lentoarea psihomotorie este frecventa (desi, exista cazuri de pacienti agitati). Lentoarea gândirii se reflecta în vorbirea sa - exista o lunga întârziere înainte de a raspunde la întrebari, iar pauzele în conversatie pot fi atât de lungi încât devin de nesuportat pentru o persoana activa.

Dispozitia sa este caracterizata prin suferinta si nefericire. Aceasta dispozitie nu se îmbunatateste substantial în împrejurari în care sentimentele obisnuite de tristete s-ar alina.

Perturbarea somnului în tulburarile depresive este de mai multe feluri. Cea mai caracteristica este trezirea mult prea devreme dimineata, dar apar de asemenea, întârzierea adormirii si trezirea în timpul noptii. Trezirea prea devreme dimineata apare cu 2 sau 3 ore înainte de ora obisnuita a pacientului - el nu mai adoarme si ramâne întins pe pat, simtindu-se nerefacut, neodihnit si adesea nelinistit si agitat. El se gândeste cu pesimism la ziua care urmeaza, analizeaza esecurile si neîmplinirile trecute si mediteaza posomorât asupra viitorului. Aceasta combinatie a trezirii prea devreme cu gândirea depresiva este importanta pentru diagnostic. Trebuie mentionat ca unii pacienti depresivi, mai degraba dorm excesiv decât se trezesc devreme, dar ti acestia afirma ca se trezesc nerefacuti.

În tulburarile depresive, pierderea în greutate pare adesea mai mare decât s-ar putea aprecia numai dupa lipsa apetitului. La unii depresivi perturbarile privind aportul alimentar si greutatea sunt în exces - ei manânca mai mult si câstiga în greutate - de obicei se pare ca hrana aduce o usurare trecatoare sentimentelor lor de suferinta.

Simptomele fizice sunt frecvent în tulburarile depresive. Ele îmbraca numeroare forme, dar constipatia si disconfortul dureros localizat oriunde în corp sunt cu totul particulare. Acuzele privind orice boala somatica preexistenta cresc de obicei, iar preocuparile hipocondriace devin obisnuite.

Teama si anxietate

Daca scufundatorul s-ar gandi la falcile rechinilor, n-ar mai ajunge niciodata la perle. (Sadi)

Teama este o emotie fireasca. Teama ne reaminteste de echilibrul pe care trebuie sa-l pastram intre explorarea lumii inconjuratoare si autoconservare. Cei mai multi dintre noi suntem precauti in ceea ce priveste riscurile pe care le putem controla. La volan, de exemplu, fixam centura de siguranta, dar fara vreo anxietate deosebita si fara a tremura de teama unui accident la fiecare intersetie.

In privinta riscurilor al carui controlm nu ne sta in putere, cum ar fi o boala grea, accidentul de masina al unei persoane apropiate, refuzam sa ne gandim la ele cita vreme nu suntem pusi in aceasta situatie. Daca reusim sa ne invingem temerile suntem liberi sa exploram lumea, dar daca ignoram complet aceste temeri putem fi in mare pericol.

Cu toti suntem mai mult sau mai putin anxiosi in fata unor situatii ce comporta un anume risc, cand dam un examen, inainte de a lua cuvantul in fata unei adunari, cand se intampla sa zabovim in drumul spre gara.

De multe ori alaturi de teama apar si senzatii cum ar fi gol in stomac , batai ale inimii, stare generala de tensiune si incapacitatea de sta linistiti, genunchii moi – fiecare dintre noi le-am trait cel putin odata. E foarte bine cand cunoastem cauza: examenul pe care urmeaza sa-l dam, interviul pe care il asteptam, ora la dentist.

Cand insa vorbim despre anxietate? Anxietatea generalizata se manifesta tocmai prin ingrijorari excesive si nejustificate la care se adauga si alte tipuri de simptome:

• o hiperactivitate a sistemului nevos vegetativ: palpitatii, transpiratii, bufeuri, nevoia de a urina des, “nod in gat”;
• o tensiune musculara: zvacnituri, contractii dureroase (spate, umeri, maxilare) ce dau adesea senzatie de oboseala;
• o scurtare hipervigilenta a ceea ce este in jur: senzatia de a fi mereu la panda, intr-o continua excitatie, dificultati de concentrare, perturbari ale somnului, iritabilitate.

Simptomele anxietatii devin in sine sursa de anxietate. “Daca inima imi bate asa, precis o sa fac infarct”; “Probabil ca este ceva in neregula cu inima mea – altfel de ce ar bate in halul asta?” “Ameteala asta vine din creier – cu siguranta am o tumora”; “Nu pot sa merg bine, poate am o scleroza multipla sau alta boala ingrozitoare”.

Gandurile o iau la goana, ne imaginam toate lucrurile cumplite care s-ar putea intampla. Daca asteptam pe cineva acasa si persoana intarzie, o si vedem ucisa intr-un accident de masina. Daca facem o greseala la serviciu, precis o sa fim descoperiti si concediati pe loc. Gandurile ni se invart in cerc si curand incepem sa ne temem ca o sa innebunim.

Uneori nu stim ca este vorba de anxietate. Daca avem impresia ca suntem bolnavi fizic, va trece destul timp pana sa descoperim anxietatea. Anxietatea este adeseori tratata ca fiind “irationala” sau “copilareasca”.

Ce ramane de facut?

Acceptati-va anxitatea ca pe un semn al sensibilitatii voastre fata de lume si ca pe un indemn la actiune.

Atunci cand gandurile anxioase scapa de sub control nu incercati sa le staviliti; incercati sa va lasati purtati de ganduri, sa le urmati, sa le observati.

Folosii un jurnal si incercati sa va faceti o imagine cat mai completa a efectelor fizice si emotionale pe care le are anxitatea asupra comportamentului vostru.

Anxitatea acuta necesita masuri de urgenta. De aceea sunt atat de importante exercitiile de respiratie si relaxare. Cu cat le practicati mai mult, cu atat va va fi mai usor sa infruntati un atac de anxietate. Daca va veti simti brusc coplesiti de teama, oriunde v-ati afla, orice ati face, incercati sa va relaxati fiecare parte a corpului si sa va egalizati respiratia.

Dintre pihoterapii, terapiile cognitiv – comportamentale au avut o eficacitate dovedita. Dintre tehnicile folosite de aceste terapii mai importante sunt cele de relaxare care ajuta pacientul sa-si controleze singur reactiile anxioase excesive si sedintele de restructurare cognitva in care terapeutul il ajuta pe pacient sa isi reconsidere gandurile anxioase.