Teama si anxietate

Daca scufundatorul s-ar gandi la falcile rechinilor, n-ar mai ajunge niciodata la perle. (Sadi)

Teama este o emotie fireasca. Teama ne reaminteste de echilibrul pe care trebuie sa-l pastram intre explorarea lumii inconjuratoare si autoconservare. Cei mai multi dintre noi suntem precauti in ceea ce priveste riscurile pe care le putem controla. La volan, de exemplu, fixam centura de siguranta, dar fara vreo anxietate deosebita si fara a tremura de teama unui accident la fiecare intersetie.

In privinta riscurilor al carui controlm nu ne sta in putere, cum ar fi o boala grea, accidentul de masina al unei persoane apropiate, refuzam sa ne gandim la ele cita vreme nu suntem pusi in aceasta situatie. Daca reusim sa ne invingem temerile suntem liberi sa exploram lumea, dar daca ignoram complet aceste temeri putem fi in mare pericol.

Cu toti suntem mai mult sau mai putin anxiosi in fata unor situatii ce comporta un anume risc, cand dam un examen, inainte de a lua cuvantul in fata unei adunari, cand se intampla sa zabovim in drumul spre gara.

De multe ori alaturi de teama apar si senzatii cum ar fi gol in stomac , batai ale inimii, stare generala de tensiune si incapacitatea de sta linistiti, genunchii moi – fiecare dintre noi le-am trait cel putin odata. E foarte bine cand cunoastem cauza: examenul pe care urmeaza sa-l dam, interviul pe care il asteptam, ora la dentist.

Cand insa vorbim despre anxietate? Anxietatea generalizata se manifesta tocmai prin ingrijorari excesive si nejustificate la care se adauga si alte tipuri de simptome:

• o hiperactivitate a sistemului nevos vegetativ: palpitatii, transpiratii, bufeuri, nevoia de a urina des, “nod in gat”;
• o tensiune musculara: zvacnituri, contractii dureroase (spate, umeri, maxilare) ce dau adesea senzatie de oboseala;
• o scurtare hipervigilenta a ceea ce este in jur: senzatia de a fi mereu la panda, intr-o continua excitatie, dificultati de concentrare, perturbari ale somnului, iritabilitate.

Simptomele anxietatii devin in sine sursa de anxietate. “Daca inima imi bate asa, precis o sa fac infarct”; “Probabil ca este ceva in neregula cu inima mea – altfel de ce ar bate in halul asta?” “Ameteala asta vine din creier – cu siguranta am o tumora”; “Nu pot sa merg bine, poate am o scleroza multipla sau alta boala ingrozitoare”.

Gandurile o iau la goana, ne imaginam toate lucrurile cumplite care s-ar putea intampla. Daca asteptam pe cineva acasa si persoana intarzie, o si vedem ucisa intr-un accident de masina. Daca facem o greseala la serviciu, precis o sa fim descoperiti si concediati pe loc. Gandurile ni se invart in cerc si curand incepem sa ne temem ca o sa innebunim.

Uneori nu stim ca este vorba de anxietate. Daca avem impresia ca suntem bolnavi fizic, va trece destul timp pana sa descoperim anxietatea. Anxietatea este adeseori tratata ca fiind “irationala” sau “copilareasca”.

Ce ramane de facut?

Acceptati-va anxitatea ca pe un semn al sensibilitatii voastre fata de lume si ca pe un indemn la actiune.

Atunci cand gandurile anxioase scapa de sub control nu incercati sa le staviliti; incercati sa va lasati purtati de ganduri, sa le urmati, sa le observati.

Folosii un jurnal si incercati sa va faceti o imagine cat mai completa a efectelor fizice si emotionale pe care le are anxitatea asupra comportamentului vostru.

Anxitatea acuta necesita masuri de urgenta. De aceea sunt atat de importante exercitiile de respiratie si relaxare. Cu cat le practicati mai mult, cu atat va va fi mai usor sa infruntati un atac de anxietate. Daca va veti simti brusc coplesiti de teama, oriunde v-ati afla, orice ati face, incercati sa va relaxati fiecare parte a corpului si sa va egalizati respiratia.

Dintre pihoterapii, terapiile cognitiv – comportamentale au avut o eficacitate dovedita. Dintre tehnicile folosite de aceste terapii mai importante sunt cele de relaxare care ajuta pacientul sa-si controleze singur reactiile anxioase excesive si sedintele de restructurare cognitva in care terapeutul il ajuta pe pacient sa isi reconsidere gandurile anxioase.