PARTEA I
Cei care nu sunt in stare sa-si reaminteasca trecutul ajung sa-l repete. In unele cazuri de abuz a femeii asupra copilului este vorba de respingere, indiferenta si o experienta a ostilitatii in propria ei copilarie.
A fi un parinte bun presupune ca nevoile de baza sa fie satisfacute timpuriu in viata ta. Aceste nevoi sunt : nevoia de dragoste, de ingrijire, de securitate si continuitate. Satisfacerea nevoilor de baza, nu conduce la o crestere relativ stabila a atasamentului, a posibilitatilor de identificare sau de structurare a propriei vieti. Pentru aceasta este nevoie de o lume in care mama sa-si poata defini limitele, sa-si rezolve singura problemele din viata de zi cu zi fara anxietate si invinuirea copilului.
Cand aceste nevoi nu sunt satisfacute sau sunt satisfacute insuficient si sporadic, dezvoltarea personalitatii in ariile ei centrale va stagna si va deveni distorsionata. Cu cat aceste neajunsuri se instaleaza mai devreme, cu atat mai adanc este raul provocat personalitatii copiilor.
Cu cat au existat mai multi factori de stres in copilaria mamei, cu atat mai saraca pare prognoza de a fi un parinte bun. Tipul de dragoste/grija pe care mama a raportat ca a primit-o ea insasi fiind copil, a fost factorul cel mai sigur productiv pentru relatia cu proprii copii.
Mamele copiilor cu un atasament nesigur vor descrie adesea o relatie dificila, nefericita cu mamele lor. Daca mamele traiesc inca, relatia lor cu ele va fi la fel in realitate sau vor pretinde ca au avut o copilarie foarte fericita fara a fi insa capabile sa comunice vreun detaliu pentru a-l sustine. Pe de alta parte, vor putea sa asocieze episoade care sa mearga in directia opusa.
Cateva mame care au descris o copilarie foarte fericita, au copii care au ‘‘atasament’’ sigur. O trasatura care le-a diferentiat de mamele copiilor ‘‘nesigur atasati’’ a fost aceea ca, in ciuda descrierii, si adesea a lacrimilor, au fost capabile sa o faca intr-un mod fluent si coerent. Au descris si experientele pozitive pe care le-au avut si se pare ca acestea au fost integrate in cele negative. Aceste mame au avut abilitatea de a si le aminti si de a trece prin ele. Exista 4 dimensiuni ale personalitatii mamelor (Killen Hearp) ce afecteaza negativ functiile lor parentale. Acestea sunt : Imaturitatea, Probleme emotionale, Psihoza si Retardul
1. Imaturitatea
Ar putea fi factorul care afecteaza functia parentala cel mai puternic. Este vorba de acele mame care nu au avut parte de dragostea parintilor in timpul copilariei lor. Caracteristic pentru aceste mame este faptul ca ele adesea concureaza cu copiii in ceea ce priveste atentia celor care-i ajuta, lucru care oglindeste clar existenta unor nevoi aproape cronic nesatisfacute.
Exista diferite grade de maturitate sau trasaturi imature (Kileingmos si Larsen) care depind de cat de devreme sau la cat de grave lipsuri au fost expuse mamele in copilaria lor.
a) Imaturitatea primara este intalnita atunci cand activitatea mamei este caracterizata
prin imaturitate, cand ea nu a actionat nici inainte la un nivel mai matur si ea insasi nu a beneficiat de continuitate si ingrijiri. Aceste mame sunt cele care, cea mai mare parte a vietii lor, au trait in deprimare si esecuri repetate.
b) Imaturitatea secundara este intalnita la mamele care anterior au avut o comportare la
un nivel mai matur dar anumiti factori de stres din copilaria tarzie, adolescenta sau inceputul vietii de adult, esecul in educatie sau la locul de munca, sarcina in adolescenta sau casatorie prea timpurie, abuz de droguri sau alcool au condus la forme de comportament care caracterizeaza imaturitatea primara. Aceste mame au trait un proces de socializare structurat, dar in urma confruntarii cu cerinte si constrangeri prea mari, mai tarziu, au regresat catre nivelele de maturitate mai timpurii.
- va urma-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu