CELE ŞAPTE LUCRURI OBLIGATORII ÎNTR-O CRITICĂ REUŞITĂ

1. Critica trebuie făcută între patru ochi

Dacă doriţi să faceţi o critică eficientă, nu trebuie să amestecaţi orgoliul celuilalt în povestea asta. Reţineţi doar care este scopul - să obţineţi un rezultat final pozitiv sau să-l readuceţi pe drumul cel bun, şi nu să-i jigniţi orgoliul. Chiar dacă motivele sînt foarte nobile şi ştiţi cum să-l criticaţi pe celălalt, nu uitaţi că singurul lucru care contează este ce simte el. Cea mai neînsemnată critică făcută în prezenţa altora va fi resimţită violent de celălalt. Justificat sau nu, el are impresia că s-a făcut de rîs în faţa colegilor.
Dacă veţi respecta sau nu această regulă reprezintă totodată un indiciu asupra adevăratelor motive pentru care criticaţi persoana respectivă. Criticaţi un elev doar cînd aveţi audienţă? "Corectaţi" felul în care mănîncă soţul dumneavoastră în prezenţa altora? În acest caz se prea poate ca adevăratul scop al criticii făcute nu numai să nu-l ajute pe celălalt, dar şi să-l atingă în orgoliu, umilindu-l.

2. Începeţi critica printr-o vorbă frumoasă sau printr-un compliment.
Vorbele frumoase, complimentele, laudele au capacitatea de a stabili o atmosferă prietenească. În felul acesta, celălalt îşi dă seama că nu îi atacaţi orgoliul şi se simte mai în largul său. Reacţia firească a cuiva "chemat la judecată" este să îşi apere orgoliul. O persoană într-o poziţie defensivă nu va fi niciodată receptivă la ideile dvs.
Lauda şi complimentele îl fac pe celălalt mai receptiv:
"Nelu, ai prezentat un referat excelent, care cuprinde toţi factorii importanţi. Totuşi, ar fi o problemă. .."

"Maria, ai făcut o treabă minunată cînd ai organizat excursia la muzeu. Îţi apreciem eforturile făcute în acest sens. Ar fi totuşi loc şi pentru mai bine, şi nu cred că îţi va părea rău să..."

"Ion, am colaborat atît de bine în trecut, aşa încît nu văd de ce..."

"Ştiu din experienţa anterioară că întotdeauna ai căutat căi pentru a-ţi face treaba şi mai bine. Dar tocmai mă gîndeam că..."

3. Critica trebuie să fie impersonală. Criticaţi fapta, nu persoana.
Din nou puteţi ocoli orgoliul celuilalt criticîndu-i faptele sau comportamentul, şi nu persoana. La urma urmei, faptele sale vă interesează. Concentrîndu-vă critica asupra acţiunilor sale, îi puteţi face şi un compliment, satisfăcîndu-i orgoliul în acelaşi timp:
"Andrei, ştiu din tot ceea ce ai făcut pînă acum că o asemenea greşeală nu este tipică pentru tine."

"George, ţi-am pomenit de asta pentru că ştiu sigur că poţi mai mult. Ceea ce ai făcut nu se ridică la standardul tău obişnuit."

În felul acesta îi subliniaţi greşelile, dar îl şi încurajaţi, în loc să-i spuneţi: "Nu eşti bun de nimic", îi spuneţi în esenţă: "Cred că eşti mult mai bun decît ce ai arătat acum".
Astfel, îl faceţi să înţeleagă că îl socotiţi mai bun decît greşeala pe care a făcut-o, că vă aşteptaţi la mai mult, acesta fiind un puternic stimulent pentru a-l determina să "se ridice" la nivelul aşteptărilor dvs.

CORECT: "Cuvîntul acesta e scris greşit."
GREŞIT: "Domnişoară Spătaru, eşti o elevă îngrozitoare!"

CORECT: "Mai verifică o dată calculul."
GREŞIT: "Ce greşeală tîmpită!"

CORECT: "Sandu, trebuie să înveţi mai mult ca să-ţi măreşti media."
GREŞIT: "Cum poţi să fii atît de tîmpit?"

Pot interveni situaţii în care este mult mai diplomatic să subliniaţi un anumit lucru în legătură cu persoana respectivă decît fapta în sine. De exemplu:
"Tudor, nu ştiu ce s-a întîmplat, dar referatul tău n-a ajuns la profesoară. (Intră în atribuţiile lui Tudor să-l predea.) Ai idee ce s-a întîmplat cu referatul, Tudor?"
Şi nu: "Tudor, n-ai dus la timp referatul la profesoară. "

4. Daţi o soluţie
Cînd îi spuneţi unui elev ce a greşit - explicaţi-i şi cum trebuie să facă bine. Accentul nu trebuie să cadă asupra greşelii, ci asupra posibilităţilor de corectare a greşelii şi de evitare a repetării sale.
Nimic nu poate scădea mai mult moralul într-un într-un colectiv sau acasă decît acea atmosferă de veşnică nemulţumire, fără a defini exact ce se doreşte de fapt. Cei mai mulţi oameni sînt chiar nerăbdători să facă "bine" dacă ţi se spune ce înseamnă acest "bine".

5. Rugaţi-l să fie cooperant, dar nu i-o cereţi imperios
O rugăminte este întotdeauna mult mai eficientă pentru a obţine cooperarea celuilalt. "Vrei să faci corecturile astea?" este o formulă care trezeşte mult mai puţine resentimente decît "Hai, fă-o mai repede şi, pentru Dumnezeu, sper ca de data aceasta să faci cum trebuie!"
Cînd cereţi ceva imperios, îl puneţi pe celălalt în poziţia de sclav, iar pe dumneavoastră în cea de stăpîn. Cînd îl rugaţi, îl puneţi în poziţia de membru al echipei dumneavoastră. Nu uitaţi, sentimentul de echipă, de participare directă duce la o mult mai bună cooperare decît forţa.
Contează la fel de mult dacă porniţi de la ideea "Eu sînt şeful şi ai să faci aşa pentru că aşa spun EU", şi nu de la "Iată ce urmărim de fapt şi cum ai putea ajuta să ne atingem scopul".
Veţi obţine mult mai mult dacă îl veţi stimula pe celălalt să-şi dorească să-şi schimbe felul de a fi decît dacă îi veţi da un simplu ordin.

6. La o greşeală, o singură critică
E justificat faptul că vreţi să atrageţi atenţia o dată asupra unei greşeli. N-are însă rost s-o faceţi de două ori, iar de trei ori înseamnă deja cicăleală. Nu uitaţi care e scopul criticii: treaba să fie bine făcută, şi nu să cîştigaţi bătălia împotriva orgoliului celuilalt.
Nu numai profesorii fac această greşeală. Soţii şi soţiile insistă asupra greşelilor din trecut care ar trebui de mult uitate şi îngropate. Părinţii fac acelaşi lucru cu copiii. Asta nu ajută niciodată ca persoana respectivă să se îndrepte în prezent, chiar e mult mai probabil să aibă exact efectul contrar.

7. Încheiaţi într-o atmosferă prietenească
Pînă ce nu rezolvaţi o problemă pe o notă prietenoasă, ea de fapt nu s-a încheiat. Nu lăsaţi lucrurile să plutească în aer pentru a reveni la ele mai tîrziu. Puneţi-le la punct. Încheiaţi socotelile şi uitaţi de ele.
Încurajaţi-l pe celălalt la începutul şi la sfîrşitul discuţiei. Amintirea cu care pleacă să fie o bătaie pe umăr, şi nu un şut.

CORECT: (zîmbind) "Ştiu că pot conta pe tine."
GREŞIT: "Acum că ţi-am atras atenţia, sper să nu se mai repete."

CORECT: "Ştiu că poţi. Străduieşte-te doar."
GREŞIT: "Dacă nu constat un progres cît de curînd, să ştii că ai încurcat-o!"

Cheia succesului atunci cînd criticaţi constă în spiritul criticilor aduse.
Dacă nu criticaţi decît ca să "umiliţi pe cineva" sau ca să "vă daţi mare" sau ca să "îl puneţi la punct" nu veţi obţine nimic altceva decît satisfacţia că v-aţi descărcat nervii, în vreme ce persoana respectivă vă va purta pică pentru că nimănui nu-i place să fie criticat.