FOBIILE reprezinta una dintre formele patologice ale anxietatii. Fobia este teama anormala de un obiect sau de o situatie. Agorafobia, de exemplu, este teama de a se afla in locuri publice, inconjurat de o masa de oameni si fara posibilitatea de a fugi usor in cazul in care suntem cuprinsi de panica.
Exista numeroase fobii: fobia de animale (soareci, caini, serpi, paianjeni, ...), fobia de situatii (teama de locuri inchise, cum ar fi ascensorul, teama de tunel, de inaltime, de apa, de avion...), fobia sociala (teama de a vorbi in public, agorafobia, teama de a rosii) etc.
Fobiile nu sunt doar temeri legate de un obiect sau de o situatie. Ele sunt temeri irationale, nejustificate sau disproportionate in raport cu ceea ce le produce. Persoanele in cauza admit ca teama este irationala insa nu pot sa nu simta o anxietate mare care poate sa ajunga pana la panica.
Fobia se deosebeste de timiditate. Timizii pot si ei sa sufere din cauza acestor situatii insa ei nu resimt anxietate sau panica si nici nu incearca sa le evite cu orice pret.
Reactii tipice
Fobia se instaleaza ca un intrus. Prima reactie este aceea de a nu intelege ceea ce se intampla. Apare totodata si o oarecare jena: nu vrem sa fim vazuti intr-o asemenea stare de panica pe care nu o putem explica. Pentru a evita aceste inconveniente incepem prin a evita locurile, persoanele si situatiile care ne ameninta si ne adaptam acestor temeri irationale. Dar evitarea nu este posibila intotdeauna; avem chiar impresia ca aceste fobii ne hartuiesc. Cum sa eviti ascensorul atunci cand locuiesti la etajul zece sau aglomeratia atunci cand locuiesti intr-un oras mare, ori sa eviti sa iesi pe strada?
Atunci cand evitarea nu este posibila recurgem la diferite solutii de compromis: urcam pe scari, cerem sa fim insotiti pe strada, mergem pe langa ziduri. Incercam sa controlam intr-un fel situatia. Unii recurg la medicamente care elimina, pentru moment, angoasa, altii isi gasesc „curajul” in alcool.
Pentru a controla situatia unii isi mobilizeaza anturajul. Astfel fobia devine un calvar nu doar pentru cel care sufera ci si pentru cei din jurul sau. De ce se ajunge la escaladarea evitarilor, a privarilor de diferite tipuri? Pentru ca se considera fobia ca o maladie incurabila.
Cele mai greu de suportat sunt fobiile sociale care afecteaza viata cotidiana a persoanelor in cauza. Acestea tind insa sa se devalorizeze accentuandu-le insa pe altele. Astfel, o eroare, o stangacie ii face pe tributarii fobiei sa se simta mai jenati decat este necesar. Ei rosesc usor, au impresia ca toate privirile sunt intoarse spre ei. Teama lor principala se concentreaza asupra unei situatii sau alta: de a vorbi in public, de a vorbi superiorilor, de a face curte, etc. In numeroase situatii acest handicap ii conduce la limitarea drastica a relatiilor si a vietii sociale, cu exceptia catorva prieteni si a rudelor foarte apropiate.
Fobia nu este insa o boala, ci un simptom.
Organismul ne informeaza asupra nevoilor pe care le avem prin intermediul emotiilor. Atata timp cat nu suntem deschisi fata de emotiile noastre organismul gaseste alte modalitati prin care sa ne atraga atentia. Angoasa este una dintre aceste modalitati: ea ne arata ca este vorba despre o problema importanta. Daca angoasa nu isi atinge scopul in calitate de semnal de alarma, organismul trebuie sa insiste.
Functia psihica a fobiei
Fobia este un strigat al organismului, o alarma. Emotiile participa la autoreglarea organismului ca sistem care ne informeaza asupra trebuintelor pe care le avem. Daca in ceea ce priveste sistemul nostru imunitar autoreglarea voluntara nu este posibila, in ce priveste emotiilor avem un foarte mare control. Astfel, putem chiar sa ne sustragem complet informatiei adusa de emotii. Putem in acest caz sa vorbim despre consecintele care apar ca urmare a ignorarii nevoilor psihice.
Daca le neglijam, trairile de insatisfactie apar repede. Daca refuzam sa le simtim si sa le folosim pentru a ne informa, ne va fi imposibil sa raspundem adecvat trebuintelor aflate in suferinta. Astfel va lua nastere un simptom care va semnala trebuintele neglijate. Daca nu ajungem sa decodificam acest simptom, va aparea un altul mult mai puternic si asa mai departe. Fobia este un simptom puternic care a aparut pentru ca precedentele nu au fost luate in considerare. Crizele de panica si-au facut aparitia inaintea fobiei. Inainte ca panica sa fi fost intensa angoasa se manifesta ca semnal mai discret. Daca s-a ajuns la fobie este pentru ca organismul a considerat ca este necesar sa recurga la mijloace mai puternice pentru a se face auzit.
Ce ascunde fobia?
Examinand cu atentie ceea ce traim in fobie, putem sa facem adesea legatura cu problema pe care o ascunde. Totul se desfasoara ca si cum organismul profita de o situatie similara cu o traire problematica pentru a declansa strigatul de alarma.
Privind de aproape putem vedea ca:
- situatia in care se manifesta fobia este traita ca un echivalent (in mod simbolic) al celei care produce problema;
- sentimentele traite in folie sunt asemanatoare cu cele pe care le traim in cadrul problemei pe care o inlocuieste.
Pentru a rezuma, fobia este o amintire a existentei problemelor pe care vrem sa le ignoram. Iata, in acest sens, doua exemple care evidentiaza aceasta asemanare.
D-na M isi pierde echilibrul pe strada. Ea vede clar raportul intre dezechilibrul provocat de spatiile largi si riscul de a renunta la locul de munca pe care il are. De multi ani viseaza sa isi paraseasca locul de munca in care atmosfera a devenit de nesuportat.
Dar, parasirea locului de munca ar provoca o mare instabilitate (dezechilibru) in viata ei: o schimbare a nivelului de trai. Presiunile pe care le face familia pentru a ii inlatura aceasta dorinta sunt subtile dar puternice.
Dl. S fuge de ascensor si evita sa se indeparteze de casa. El face legatura intre aceste temeri si presiunea pe care o face tatal lui asupra sa pentru a pastra familia unita. Are impresia ca toata familia conteaza pe el pentru a regla conflictul care exista intre mama sa si fratele sau. Dl. S este un om foarte sensibil. El isi iubeste familia si daca pe plan financiar reuseste sa ii asigure stabilitate, pe plan afectiv se simte neputincios. El face, de asemenea, legatura intre incapacitatea sa de a se sustrage controlului tatalui sau (control care il sufoca) si teama de a se sufoca pe care o traieste ori de cate ori se afla in spatii inchise.
Care sunt cauzele, care este evolutia?
Fobia apare uneori in urma unui eveniment traumatizant. Nu rareori un copil dezvolta o teama, chiar panica in raport cu un animal care l-a atacat si aceasta poate sa subziste pana la varsta adulta.
Exista insa si situatii in care fobia apare dupa un eveniment care nu are, aparent, nici o legatura cu aceasta. De exemplu, o fobie de ascensor poate sa apara la putin timp dupa moartea unei persoane foarte apropiate sau dupa ce persoana a fost victima unui furt armat. In acest caz putem sa consideram fobia ca un semnal care indica faptul ca reactiile la eveniment nu au fost traite complet si nu au fost integrate.
Fobia poate sa apara, in egala masura, si pentru a semnala o problema de viata care dureaza de mult timp. In acest caz evenimentul care ii provoaca aparitia nu este decat picatura care a umplut paharul.
De asemenea fobia poate sa fie un tip de alarma pe care organismul nostru il alege pentru a ne alerta asupra unei situatii incomplete sau asupra unei probleme care pune in pericol echilibrul nostru afectiv. Ea poate sa apara in urma unor crize de panica repetate, care la randul lor sunt simptome ale unor probleme nerezolvate. Putem spera ca noul semnal de alarma sa dispara daca il ignoram?
Fobia nu se resoarbe singura. Este nevoie de o munca sustinuta in plan psihic. Daca nu incercam in mod activ sa o reglam aceasta va creste facandu-ne prizonierii ei.
Care este tratamentul?
Se vorbeste despre mai multe metode. Una dintre acestea este cea a „controlului” fobiei. Persoana fobica isi va spune ca pericolul nu exista: „nu mi se intampla nimic in ascensor, acesta nu se va bloca; sunt atatea persoane care circula cu ascensorul si nu au patit nimic”.
Aceasta este o modalitate de a se angaja pe o directie falsa incercand astfel sa isi distraga atentia de la fobie. Veti intalni insa multi fobici pentru care fobia are un efect hipnotic, ei nu isi pot dezlipi gandul de la temerile lor. Mai mult decat atat, persoanele fobice consacra deja forte multa energie pentru a controla mediul si a impiedica sa li se intample o nenorocire, prin urmare aceasta metoda nu ar face decat sa ii epuizeze si mai mult si nu ii va ajuta sa inteleaga ce se intampla in ei. Aceasta metoda nu va regla problema care sta la baza simptomului. In cazul acesta ce este de facut?
In loc sa se lase paralizate de simptom, persoanele fobice ar putea sa incerce sa inteleaga ce se intampla in interiorul lor in astfel de momente. Aceasta metoda este insa greu de aplicat de catre o persoana fobica. Ea este atat de preocupata sa se apere, sa iasa din situatia neplacuta, incat il este greu sa se intoarca spre sine. In plus apar trei inconveniente. Unul este scepticismul: nu ne vine sa credem ca sursa fobiei poate fi acest lucru care ne face probleme.
Suferim, bineinteles, dar cum face parte din viata noastra nu ne-am propus niciodata sa il punem in discutie. In acelasi timp, nu ne trece prin gand sa ne intrebam serios despre comportamentul care intretine problema. Face parte din noi si nu ne gandim sa examinam ceea ce ne face sa traim. Daca ne decidem sa lucram asupra problemei care ar putea fi la baza fobiei vom vedea ca aceasta nu dispare imediat insa schimbarea comportamentului problematic va da rezultate rapide. Asadar aceasta verificare este singura metoda de a iesi din scepticism.
O alta dificultate este reprezentata de teama de ceea ce am putea sa descoperim. Faptul de a fi dezvoltat o fobie pentru a atrage atentia asupra problemelor este un semn ca nu ne oprim suficient asupra noastra, asupra a ceea ce simtim. Iar a fi „sclavul” unei fobii accentueaza teama de a descoperi „monstrul” din noi. Aceasta teama explica partial motivul pentru care ne concentram toata energia „in exterior” pentru a controla simptomul, pentru a ne ascunde si a ne conduce viata in functie de fobie.
Pentru a ne apropia mai mult de noi insine putem sa invatam sa respiram profund in astfel de situatii. In general persoanele fobice isi accentueaza starea de angoasa printr-o respiratie superficiala, astfel ca, acest exercitiu poate contribui la diminuarea tensiunii.
O a treia dificultate deriva din cea de-a doua: chiar daca identificam problema, nu credem ca suntem capabili sa o rezolvam.
Avem impresia ca nu suntem pregatiti sa facem fata solutiilor care par logice si ne resemnam abandonandu-ne fobiei. Cu cat solutia este mai drastica si mai putin dorita cu atat suntem mai tentati sa o abandonam. Se ajunge astfel la judecati de genul: „trebuie sa ma despart de sotul meu, stiu asta, insa nu sunt inca pregatita” sau „tatal meu are multa influenta asupra mea, trebuie sa rup relatia, insa nu vreau asta”.
Trebuie sa nu uitam insa ca daca nu suntem pregatiti sa adoptam o solutie inseamna ca ea nu este cea mai buna. Solutia reala a unei probleme este aceea care ne permite sa o rezolvam intr-o maniera care sa ne convina. Acest lucru este imposibil de realizat fara o aprofundare a problemei, fara o cantarire a tuturor posibilitatilor de rezolvare a sa.
Atunci cand luam decizia sa rezolvam problema care a generat fobia trebuie sa tinem cont de trei caracteristici inevitabile oricarei schimbari: sa fim constienti ca trebuie sa ne schimbam pe noi insine, ca schimbarea este un proces care se realizeaza treptat si ca daca schimbarea este condusa „din interior” putem fi siguri ca vom intreprinde doar actiunile pe care ni le putem asuma.
Atata timp cat vom lucra asupra problemei care a stat la originea fobiei vor exista momente in care aceasta se va estompa. Ea va disparea doar in urma unui efort sustinut, insa poate sa reapara daca revenim la comportamentul anterior.
Nu este intotdeauna usor pentru persoanele care sufera de fobie sa ajunga singure la un rezultat pozitiv. Sfaturile de mai sus pot sa ajute insa nu sunt utile pentru toti. Atunci cand nu ajungem sa identificam problema sau cand nu reusim sa realizam transformarile necesare se impune vizita la psiholog. Acesta poate sa ofere un cadru util demersurilor noastre insotindu-l pe pacient, pas cu pas, in lumea sa interioara si ajutandu-l sa suporte mai usor „monstrul” personal.
